„Influențe, paralelisme și afinități literare”
„Dezvoltarea științelor istorice, caracteristică veacului al XIX-lea, a determinat întemeierea
și înflorirea istoriei literare și o dată cu ea, ca o ramură ce s-a desprins firesc de trunchiul principal,
a apărut și literatura comparată, sub imboldul paralel al filologiei comparate, al folclorului
comparat, al germanisticii cu metodă comparată etc.”1.
Apariția literaturii comparate a fost influențată, în primul rând, de cerința informării cu
privire la schimburile și „raporturile dintre literaturi în toată diversitatea lor”2. Această literatură
se distinge „de teoria, istoria și critica literară, evoluînd din proximitatea acestora către o
fundamentare și formulare eseistică a judecății de valoare. Dacă poate fi aplicată și în granițele
literaturii naționale, arta comparației este cu atît mai legitimă cînd se situează, prin deschiderea ei
cosmopolită, în cadru universal”3.
În registrul literaturii comparate, sursologia reprezintă domeniul care se ocupă de
cercetarea izvoarelor, influențelor și paralelismelor. Datând încă din secolul al XIX-lea, lucrările
de sursologie s-au adeverit a fi un factor esențial pentru determinarea obiectului de cercetare al
literaturii comparate. Vasile Voia susține faptul că „metodele și procedeele comune (influențele,
paralelismele, invarianții etc.) apar în contextul literaturii universale drept criterii de recunoaștere
a universalității”4.
Influențele întruchipează valorificarea acțiunii unui scriitor, sau a operei sale, asupra unui
alt scriitor, „asupra unei grupări, unui curent sau asupra unei întregi literaturi”5. Ele sunt plasate
atât în registru național, cât și în registru universal.
1
Paul Van Tieghem, „Prefață. Comentarii cu privire la obiectul și domeniul literaturii comparate”, în Literatura comparată (București:
Editura pentru Literatură Universală, 1966), 6.
2
Francis Claudon, Karen Haddad-Wotling, Compendiu de literatură comparată (București: Editura Cartea Românească, 1997), 7.
3
Dumitru Chioaru, „Argument”, în Arta comparației. Articole, eseuri și studii de literatură română și comparată. Ediția a II-a, revăzută
și adăugită (Cluj: Editura Limes, 2014), 7.
4
Vasile Voia, „Capitolul 1. Conceptul Goethean de «Weltliteratur» și evoluția sa în modernitate”, în Literatura comparată la turnanta
ultimului secol: anxietăți, paradigme, metode (București: Editura UNIVERS, 2016), 18.
5
Dumitru Chioaru, „Cursul nr. 6. Sursologia. Influențele literare”, în Literatură universală și comparată. Probleme fundamentale de
literatură comparată (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere și Arte), 1.
, Deși succesul unei opere reprezintă un element care-i determină influența, el nu reprezintă
o premisă absolută în cazul influenței literare. În acest sens, Vasile Voia ne oferă următoarea
explicație: „Ulrich Weisstein a exemplificat cu semnificația biografică a afinităților sufletești
dintre Kafka și Flaubert [...]. Nu este vorba în acest caz de o influență literară, și nici în cazul lui
Titu Maiorescu, care și l-a luat ca model de construcție a personalității pe Goethe. Claudio Guillén
vedea influența ca proces psihologic al curgerii și o aducea în apropierea inspirației”6.
Succesul unei opere poate determina adesea producerea imitațiilor. Una dintre sarcinile
specialistului, denumit comparatist, este de a remarca deosebirile dintre influență și imitație, având
în vedere originalitatea.
Raportându-ne la zona în care se manifestă, influențele pot fi încadrate drept individuale
sau colective. În cazul celor individuale, se urmărește relația dintre personalitatea scriitorului și
operei sale în raport cu o comunitate. În cazul influențelor colective, se urmărește „întregul câmp
al celor două culturi ori literaturi”7.
O personalitate puternică poate dispune și de o influență asupra mișcărilor sau curentelor
literare, impulsionând apariția unor școli literare „ce trasează noi direcții de dezvoltare a
literaturii”8. Astfel se conturează o nouă sferă de acțiune, oferind altor personalități șansa de a se
remarca.
Având în vedere maniera de operație vectorială, influențele se pot manifesta atât direct, cât
și indirect. Direct, atunci când natura umană reprezintă un model, iar indirect atunci când se
impune prin filiera conținutului (prin mijlocul sentimentelor și gândurilor transmise, temelor și
motivelor literare) și formei (acoperind registrul încadrării în gen și specie, cât și registrul tehnicii
și stilului).
Lucian Blaga distinge în opera sa, intitulată „Trilogia culturii”, două tipuri de influențe
(relevante și în cazul literaturii): influența modelatoare și influența catalizatoare; oferind drept
exemple cultura franceză și germană. În acest sens, cultura franceză „dictează oricărui străin care
6
Vasile Voia, „Capitolul 4. Teoria receptării și a influenței”, în Literatura comparată la turnanta ultimului secol: anxietăți, paradigme,
metode (București: Editura UNIVERS, 2016), 189.
7
Dumitru Chioaru, „Cursul nr. 6. Sursologia. Influențele literare”, în Literatură universală și comparată. Probleme fundamentale de
literatură comparată (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere și Arte), 2.
8
Dumitru Chioaru, „Cursul nr. 6. Sursologia. Influențele literare”, în Literatură universală și comparată. Probleme fundamentale de
literatură comparată, loc cit.
„Dezvoltarea științelor istorice, caracteristică veacului al XIX-lea, a determinat întemeierea
și înflorirea istoriei literare și o dată cu ea, ca o ramură ce s-a desprins firesc de trunchiul principal,
a apărut și literatura comparată, sub imboldul paralel al filologiei comparate, al folclorului
comparat, al germanisticii cu metodă comparată etc.”1.
Apariția literaturii comparate a fost influențată, în primul rând, de cerința informării cu
privire la schimburile și „raporturile dintre literaturi în toată diversitatea lor”2. Această literatură
se distinge „de teoria, istoria și critica literară, evoluînd din proximitatea acestora către o
fundamentare și formulare eseistică a judecății de valoare. Dacă poate fi aplicată și în granițele
literaturii naționale, arta comparației este cu atît mai legitimă cînd se situează, prin deschiderea ei
cosmopolită, în cadru universal”3.
În registrul literaturii comparate, sursologia reprezintă domeniul care se ocupă de
cercetarea izvoarelor, influențelor și paralelismelor. Datând încă din secolul al XIX-lea, lucrările
de sursologie s-au adeverit a fi un factor esențial pentru determinarea obiectului de cercetare al
literaturii comparate. Vasile Voia susține faptul că „metodele și procedeele comune (influențele,
paralelismele, invarianții etc.) apar în contextul literaturii universale drept criterii de recunoaștere
a universalității”4.
Influențele întruchipează valorificarea acțiunii unui scriitor, sau a operei sale, asupra unui
alt scriitor, „asupra unei grupări, unui curent sau asupra unei întregi literaturi”5. Ele sunt plasate
atât în registru național, cât și în registru universal.
1
Paul Van Tieghem, „Prefață. Comentarii cu privire la obiectul și domeniul literaturii comparate”, în Literatura comparată (București:
Editura pentru Literatură Universală, 1966), 6.
2
Francis Claudon, Karen Haddad-Wotling, Compendiu de literatură comparată (București: Editura Cartea Românească, 1997), 7.
3
Dumitru Chioaru, „Argument”, în Arta comparației. Articole, eseuri și studii de literatură română și comparată. Ediția a II-a, revăzută
și adăugită (Cluj: Editura Limes, 2014), 7.
4
Vasile Voia, „Capitolul 1. Conceptul Goethean de «Weltliteratur» și evoluția sa în modernitate”, în Literatura comparată la turnanta
ultimului secol: anxietăți, paradigme, metode (București: Editura UNIVERS, 2016), 18.
5
Dumitru Chioaru, „Cursul nr. 6. Sursologia. Influențele literare”, în Literatură universală și comparată. Probleme fundamentale de
literatură comparată (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere și Arte), 1.
, Deși succesul unei opere reprezintă un element care-i determină influența, el nu reprezintă
o premisă absolută în cazul influenței literare. În acest sens, Vasile Voia ne oferă următoarea
explicație: „Ulrich Weisstein a exemplificat cu semnificația biografică a afinităților sufletești
dintre Kafka și Flaubert [...]. Nu este vorba în acest caz de o influență literară, și nici în cazul lui
Titu Maiorescu, care și l-a luat ca model de construcție a personalității pe Goethe. Claudio Guillén
vedea influența ca proces psihologic al curgerii și o aducea în apropierea inspirației”6.
Succesul unei opere poate determina adesea producerea imitațiilor. Una dintre sarcinile
specialistului, denumit comparatist, este de a remarca deosebirile dintre influență și imitație, având
în vedere originalitatea.
Raportându-ne la zona în care se manifestă, influențele pot fi încadrate drept individuale
sau colective. În cazul celor individuale, se urmărește relația dintre personalitatea scriitorului și
operei sale în raport cu o comunitate. În cazul influențelor colective, se urmărește „întregul câmp
al celor două culturi ori literaturi”7.
O personalitate puternică poate dispune și de o influență asupra mișcărilor sau curentelor
literare, impulsionând apariția unor școli literare „ce trasează noi direcții de dezvoltare a
literaturii”8. Astfel se conturează o nouă sferă de acțiune, oferind altor personalități șansa de a se
remarca.
Având în vedere maniera de operație vectorială, influențele se pot manifesta atât direct, cât
și indirect. Direct, atunci când natura umană reprezintă un model, iar indirect atunci când se
impune prin filiera conținutului (prin mijlocul sentimentelor și gândurilor transmise, temelor și
motivelor literare) și formei (acoperind registrul încadrării în gen și specie, cât și registrul tehnicii
și stilului).
Lucian Blaga distinge în opera sa, intitulată „Trilogia culturii”, două tipuri de influențe
(relevante și în cazul literaturii): influența modelatoare și influența catalizatoare; oferind drept
exemple cultura franceză și germană. În acest sens, cultura franceză „dictează oricărui străin care
6
Vasile Voia, „Capitolul 4. Teoria receptării și a influenței”, în Literatura comparată la turnanta ultimului secol: anxietăți, paradigme,
metode (București: Editura UNIVERS, 2016), 189.
7
Dumitru Chioaru, „Cursul nr. 6. Sursologia. Influențele literare”, în Literatură universală și comparată. Probleme fundamentale de
literatură comparată (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere și Arte), 2.
8
Dumitru Chioaru, „Cursul nr. 6. Sursologia. Influențele literare”, în Literatură universală și comparată. Probleme fundamentale de
literatură comparată, loc cit.
