NOTIȚE
LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ
REALISMUL SOCIALIST
Realismul socialist reprezintă o doctrină literară și artistică a secolului XX inspirată de
realismul critic și în care opera sau creația trebuie să reflecte și să promoveze „principiile
comunismului în stil sovietic”. El a făcut din artă un instrument masiv de „educație și propagandă”,
criticând și reprezentând așa-zisele contradicții ale capitalismului, apoi intrarea în starea de
putrefacție a acestuia și descrierea dezvoltării revoluționare, emanciparea proletariatului și a
țărănimii, totul pentru faza de-a dreptul epopeică numită „spre comunism în zbor”.
REALISMUL SOCIALIST ÎN ROMÂNIA
Debutul simbolic al realismului socialist în literatură, ca ideologie oficială, are loc în 1948,
puțin înainte de naționalizarea mijloacelor de producție, o data cu ciclul articolelor publicate în
„Scînteia” sub semnătura lui Sorin Toma, intitulate "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei",
despre opera poetica a lui Tudor Arghezi. Limbajul este de o duritate extrema și marchează ruperea
totala fata de valorile trecutului.
În anul 1950 se înființează Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, cu
scopul de a forma o noua generație de scriitori.
Într-un articol publicat în revista „Viata Românească”, Mihai Beniuc, în calitate de
președinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferă definiția poetului realist-socialist: „Acesta
trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului [...], spre care au deschis
drum Marx, Engels, Lenin și Stalin [...], un activist în slujba respectivelor idei”.
Realismul socialist a durat până în 1965, odată cu schimbarea regimului Dej și înlocuirea
cu regimul Ceaușescu.
În România, realismul socialist a abordat, în principal, trei teme: 1.Lupta Partidului
Comunist împotriva dictaturii fascisto-militare-antonesciene şi rolul important al comuniștilor în
„eliberarea țării de sub jugul fascist”; 2.Marile realizări ale poporului sub conducerea Partidului
1.
, NOTIȚE
LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ
Comunist; 3.Lupta maselor conduse de Partid împotriva exploatării crunte de către burghezie și
moșierime.
Caracterele realismului socialist:
1.Caracterul ideologic = scopul literaturii este de a fi un instrument de schimbare a societății.
2.Caracterul tipic = este o moștenire a realismului tradițional, personajele erau văzute ca niște
tipuri/esențe a unor categorii sociale.
3.Caracterul accesibil = operele literare operele trebuie sa fie simpliste, poate chiar simplificate.
4.Caracterul partinic = opera literara trebuia sa transmită o ideologie, ideologia P.C..
Caracteristici: prezentarea realității din perspectiva ideologică, imaginea „omului nou”,
maniheismul (împărțirea societății în două categorii- bine și rău), romantismul revoluționar,
schematism, literatură proletară, cenzură riguroasă, anti individualism, internaționalism, etc.
POEZIA REALIST-SOCIALISTĂ
Poezia este una de tip agitatoric, aservită în totalitate propagandei comuniste, după modelul
Agitprop-ului sovietic. Nu doar cinstirea tematicii indicate (munca, omul nou, pacea, stigmatizarea
şi schimonosirea trecutului feudal și mai ales burghez) era foarte însemnată, cât și „actualizarea ei
permanentă”.
Poeții vremii au epuizat rapid catagrafia subiectelor socioprofesionale și au realizat
„portretele pastelate” ale tuturor speciilor omului nou: tovarășul învățător, ziaristul, țapinarul,
strungarul sau frezorul, ilegalistul, activistul, „tractoristul și tractorista”, „tânărul oțelar”, „tânăra
savantă”, “poetul țigan”, „soldații patriei” ş.a.m.d.
Alexandru Toma, a fost proclamat cu nerușinare drept „cel mai mare poet român
contemporan” și a fost, până la moartea sa un model oficial pentru poeții din România, comunistă.
Alți importanți reprezentanți ai poeziei realist-socialiste: Dan Deșliu („Lazăr de la Rusca”-
protagonist fiind lăutarul țigan Lazăr Cernescu, informator al Securității, pedepsit pentru trădare
de luptători anticomuniști din munți, preschimbat în erou prin câteva mici trucuri jurnalistice),
2.
LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ
REALISMUL SOCIALIST
Realismul socialist reprezintă o doctrină literară și artistică a secolului XX inspirată de
realismul critic și în care opera sau creația trebuie să reflecte și să promoveze „principiile
comunismului în stil sovietic”. El a făcut din artă un instrument masiv de „educație și propagandă”,
criticând și reprezentând așa-zisele contradicții ale capitalismului, apoi intrarea în starea de
putrefacție a acestuia și descrierea dezvoltării revoluționare, emanciparea proletariatului și a
țărănimii, totul pentru faza de-a dreptul epopeică numită „spre comunism în zbor”.
REALISMUL SOCIALIST ÎN ROMÂNIA
Debutul simbolic al realismului socialist în literatură, ca ideologie oficială, are loc în 1948,
puțin înainte de naționalizarea mijloacelor de producție, o data cu ciclul articolelor publicate în
„Scînteia” sub semnătura lui Sorin Toma, intitulate "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei",
despre opera poetica a lui Tudor Arghezi. Limbajul este de o duritate extrema și marchează ruperea
totala fata de valorile trecutului.
În anul 1950 se înființează Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, cu
scopul de a forma o noua generație de scriitori.
Într-un articol publicat în revista „Viata Românească”, Mihai Beniuc, în calitate de
președinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferă definiția poetului realist-socialist: „Acesta
trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului [...], spre care au deschis
drum Marx, Engels, Lenin și Stalin [...], un activist în slujba respectivelor idei”.
Realismul socialist a durat până în 1965, odată cu schimbarea regimului Dej și înlocuirea
cu regimul Ceaușescu.
În România, realismul socialist a abordat, în principal, trei teme: 1.Lupta Partidului
Comunist împotriva dictaturii fascisto-militare-antonesciene şi rolul important al comuniștilor în
„eliberarea țării de sub jugul fascist”; 2.Marile realizări ale poporului sub conducerea Partidului
1.
, NOTIȚE
LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ
Comunist; 3.Lupta maselor conduse de Partid împotriva exploatării crunte de către burghezie și
moșierime.
Caracterele realismului socialist:
1.Caracterul ideologic = scopul literaturii este de a fi un instrument de schimbare a societății.
2.Caracterul tipic = este o moștenire a realismului tradițional, personajele erau văzute ca niște
tipuri/esențe a unor categorii sociale.
3.Caracterul accesibil = operele literare operele trebuie sa fie simpliste, poate chiar simplificate.
4.Caracterul partinic = opera literara trebuia sa transmită o ideologie, ideologia P.C..
Caracteristici: prezentarea realității din perspectiva ideologică, imaginea „omului nou”,
maniheismul (împărțirea societății în două categorii- bine și rău), romantismul revoluționar,
schematism, literatură proletară, cenzură riguroasă, anti individualism, internaționalism, etc.
POEZIA REALIST-SOCIALISTĂ
Poezia este una de tip agitatoric, aservită în totalitate propagandei comuniste, după modelul
Agitprop-ului sovietic. Nu doar cinstirea tematicii indicate (munca, omul nou, pacea, stigmatizarea
şi schimonosirea trecutului feudal și mai ales burghez) era foarte însemnată, cât și „actualizarea ei
permanentă”.
Poeții vremii au epuizat rapid catagrafia subiectelor socioprofesionale și au realizat
„portretele pastelate” ale tuturor speciilor omului nou: tovarășul învățător, ziaristul, țapinarul,
strungarul sau frezorul, ilegalistul, activistul, „tractoristul și tractorista”, „tânărul oțelar”, „tânăra
savantă”, “poetul țigan”, „soldații patriei” ş.a.m.d.
Alexandru Toma, a fost proclamat cu nerușinare drept „cel mai mare poet român
contemporan” și a fost, până la moartea sa un model oficial pentru poeții din România, comunistă.
Alți importanți reprezentanți ai poeziei realist-socialiste: Dan Deșliu („Lazăr de la Rusca”-
protagonist fiind lăutarul țigan Lazăr Cernescu, informator al Securității, pedepsit pentru trădare
de luptători anticomuniști din munți, preschimbat în erou prin câteva mici trucuri jurnalistice),
2.
