PROZA ROMÂNEASCĂ
TRADITIONALISMUL
Tradiționalismul este o orientare literară apărută la începutul secolului al XX-lea, care
promovează tradiția și este percepută ca o însumare a valorilor arhaice, tradiționale. Ideologia
tradiționalismului s-a cristalizat în jurul revistei Gândirea, care a apărut în perioada 1921-iunie 1944.
Tradiționalismul românesc cuprinde trei curente literare înrudite prin apropierea de tradiția
rurală și diferite prin modul în care această apropiere se realizează și anume: sămănătorismul,
poporanismul și gândirismul.
TRASATURILE TRADITIONALISMULUI:
• tema predominantă este cea a întoarcerii în trecut.
• se pune accentul pe efemeritatea ființei umane și pe ciclicitatea existenței.
• satul este văzut ca un topos sacru al realităților primordiale.
• istoria, dar și folclorul sunt văzute ca principale surse de inspirație.
• reconcilierea cu universul natural prin regăsirea tiparelor universului arhaic.
• spaima de civilizația citadină, văzută ca o sursă a degradării morale.
• cultivarea aspectelor tradiționale precum sărbători, costume, muzică, gastronomie,
obiceiuri, în opoziție cu cele străine.
• tipologia preferată este ciobanul, călugărul, preotul, răzeșul sau haiducul.
REPREZENTANTI:
• Mihail Sadoveanu.
• Mateiu I. Caragiale.
• Cezar Petrescu.
• Lucian Blaga.
• Vasile Voiculescu.
, PROZA ROMÂNEASCĂ
MODERNISMUL
Modernismul este un curent literar apărut în secolul al XX-lea, care promovează ideea de
negare a tradiției. Se află într-un raport de opoziție cu ideologia tradiționalismului, acesta bazându-
se pe nonconformism, dinamism și inovație, pe când cel de-al doilea respectă cu strictețe regulile
impuse de tradiție.
În literatura română, Eugen Lovinescu este teoreticianul acestui curent literar, care afirmă
despre existența unui spirit al epocii care influențează literaturile mai puțin dezvoltate să se raporteze
la altele mai evoluate. Astfel, teoreticianul preia „teoria formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu cu
precizarea că „formele trebuie să-și creeze un fond propriu”.
TRASATURILE MODERNISMULUI:
• negarea valorilor poetice.
• refuzul capodoperei și al ideii de frumos, de perfecțiune.
• ruptura de trecut.
• revolta și libertatea de exprimare.
• originalitatea și tendința de a șoca.
• starea de conflict între luciditatea conștiinței și spaimele necunoscutului.
• luciditatea, efortul prin care gândirea își cucerește adevărurile.
• problematica conștiinței neliniștite.
• predilecția pentru stări limită: coșmar, halucinație, ridicol, grotesc.
• exacerbare a sensibilității, a facultăților perceptive, vederea monstruoasă.
• drama tristeții metafizice, a omului problematic înstrăinat de tainele universului.
• aspirația spre regăsirea echilibrului originar.
REPREZENTANTI:
• Lucian Blaga.
• Tudor Arghezi.
• Camil Petrescu.
• Hortensia Papadat-Bengescu.
• Mircea Eliade.
• George Călinescu.
TRADITIONALISMUL
Tradiționalismul este o orientare literară apărută la începutul secolului al XX-lea, care
promovează tradiția și este percepută ca o însumare a valorilor arhaice, tradiționale. Ideologia
tradiționalismului s-a cristalizat în jurul revistei Gândirea, care a apărut în perioada 1921-iunie 1944.
Tradiționalismul românesc cuprinde trei curente literare înrudite prin apropierea de tradiția
rurală și diferite prin modul în care această apropiere se realizează și anume: sămănătorismul,
poporanismul și gândirismul.
TRASATURILE TRADITIONALISMULUI:
• tema predominantă este cea a întoarcerii în trecut.
• se pune accentul pe efemeritatea ființei umane și pe ciclicitatea existenței.
• satul este văzut ca un topos sacru al realităților primordiale.
• istoria, dar și folclorul sunt văzute ca principale surse de inspirație.
• reconcilierea cu universul natural prin regăsirea tiparelor universului arhaic.
• spaima de civilizația citadină, văzută ca o sursă a degradării morale.
• cultivarea aspectelor tradiționale precum sărbători, costume, muzică, gastronomie,
obiceiuri, în opoziție cu cele străine.
• tipologia preferată este ciobanul, călugărul, preotul, răzeșul sau haiducul.
REPREZENTANTI:
• Mihail Sadoveanu.
• Mateiu I. Caragiale.
• Cezar Petrescu.
• Lucian Blaga.
• Vasile Voiculescu.
, PROZA ROMÂNEASCĂ
MODERNISMUL
Modernismul este un curent literar apărut în secolul al XX-lea, care promovează ideea de
negare a tradiției. Se află într-un raport de opoziție cu ideologia tradiționalismului, acesta bazându-
se pe nonconformism, dinamism și inovație, pe când cel de-al doilea respectă cu strictețe regulile
impuse de tradiție.
În literatura română, Eugen Lovinescu este teoreticianul acestui curent literar, care afirmă
despre existența unui spirit al epocii care influențează literaturile mai puțin dezvoltate să se raporteze
la altele mai evoluate. Astfel, teoreticianul preia „teoria formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu cu
precizarea că „formele trebuie să-și creeze un fond propriu”.
TRASATURILE MODERNISMULUI:
• negarea valorilor poetice.
• refuzul capodoperei și al ideii de frumos, de perfecțiune.
• ruptura de trecut.
• revolta și libertatea de exprimare.
• originalitatea și tendința de a șoca.
• starea de conflict între luciditatea conștiinței și spaimele necunoscutului.
• luciditatea, efortul prin care gândirea își cucerește adevărurile.
• problematica conștiinței neliniștite.
• predilecția pentru stări limită: coșmar, halucinație, ridicol, grotesc.
• exacerbare a sensibilității, a facultăților perceptive, vederea monstruoasă.
• drama tristeții metafizice, a omului problematic înstrăinat de tainele universului.
• aspirația spre regăsirea echilibrului originar.
REPREZENTANTI:
• Lucian Blaga.
• Tudor Arghezi.
• Camil Petrescu.
• Hortensia Papadat-Bengescu.
• Mircea Eliade.
• George Călinescu.
